Tu știi cum e corect? – Virgula, când o folosim și când nu

Virgula nu pare cel mai important semn de punctuație, dar se spune că poate salva vieți. Folosită corect în propoziția ‘Să mâncăm bunica!’, virgula transformă canibalismul într-un nevinovat îndemn: ”Să mâncăm, bunica!’

stiriDB vă oferă câteva exemple de folosire corectă sau incorectă a virgulei.

DA – Înainte de conjuncţiile adversative dar, iar, însă, ci.

(Au negociat suma, dar nu s-au înțeles)

DA – Înaintea pronumelui relativ ‘care’, atunci când este folosit pentru a adăuga o informaţie suplimentară.

(Băiatul, care de obicei stătea cuminte în curte, alerga acum pe stradă.)

DA – Pentru a despărţi o apoziţie de restul propoziţiei.

(Pensionarul, fost profesor, avea dreptate.)

DA – ‘Aşadar’ se desparte de restul propoziţiei prin virgulă.

(I-am explicat, aşadar, de ce nu are dreptate.)

DA – După o interjecţie.

(Brr, ce frig e afară!)

DA – Pentru a despărţi o condiţională de restul frazei.

(Dacă nu te implici, nu se va schimba nimic.)

DA – Între cuvinte care se repetă identic (abia, abia) sau cu unele modificări (slab, slăbuţ).

(Se mişca încet. Abia, abia ajungea din urmă un melc.

Nu l-am mai văzut de multă vreme, iar acum e slab, slăbuţ.)

DA / NU – NU se pune virgulă înainte sau după ‘şi‘, dar fiecare caz are excepţia sa. Se poate pune virgulă înaintea lui ‘şi‘ în cazul unei enumerări (Spera să vadă şi Parisul, şi Londra, şi Berlinul.). De asemenea, există şi situaţii în care virgula poate sta nestingherită şi după ‘şi‘, respectiv în cazurile în care virgula are rol de paranteză (Înţelesese ce are de făcut şi, fără a mai sta pe gânduri, apăsă pe trăgaci.)

DA/NU – Punem virgulă înaintea lui ‘iar‘, însă doar dacă e vorba despre conjuncție! Dacă este adverb, e posibil să nu fie nevoie de virgulă (de exemplu e greșit să scriem ”râde, iar de mine”).

NU – înainte de ‘etc.’ Deşi virgula e la locul ei în cadrul enumerărilor, etc. (et caetera) înseamnă ‘şi celelalte’. Iar înainte de ‘şi’ nu punem virgulă

(Avea casa plină de flori: lalele, trandafiri, crizanteme, garoafe etc.)

NU – Pentru a evita o cacofonie (procedeul e întâlnit în vorbire).

(Noul membru al trupei va fi folosit ca-virgula-chitarist)

NU – Între subiect și predicat

(Școala, e sufletul națiuni)

Am încheiat cu cea mai mare greșeală în folosirea virgulei, amplasarea ei între subiect și predicat. Imaginea e de la festivitatea de începere a anului școlar din septembrie 2014, la școala Smaranda Gheorghiu din Târgoviște.