Târgovişte: Legenda trăsurii cu pietre preţioase ascunsă într-un beci din municipiu – Ghid de oraș

O legendă mai mult sau mai puţin cunoscută este cea a trăsurii plină cu pietre preţioase aflată într-unul dintre beciurile din Târgovişte.
De unde a pornit această legendă şi cât de adevărată poate fi?
Am găsit informaţii despre această poveste în cartea „Archiva Valachica – studii şi materiale de istorie şi istorie a culturii”, publicată sub egida Muzeului Judeţean Dâmboviţa în 1976.
La capitolul despre vechile pivniţe târgoviştene se arată că „subteranele misterioase au intrat în tradiţia folclorică locală, aşa cum arată un fiu al urbei în cîteva însemnări din 1920”.
Că ar fi existat un drum sau o galerie subterană – continuă acelaşi memorialist – unde s-ar fi ascuns comori şi bogăţii neştiute, bănuiesc că a existat. Căci, prea se vorbeşte cu multă insistenţă de acest drum şi chiar cu amănunte uluitoare. Astfel, se spune că cei care ar fi pătruns pe vremuri în această galerie sau hrubă, nu au mai putut rezista mult timp pe dedesubt, din cauza lipsei de aer ; că ar fi văzut la gura acestei galerii porţi mari ferecate în fier şi straşnic de solide încuiate cu un lacăt mare cît un lighean; că din spatele acestor porţi se auzea un zgomot şi o huruială neobişnuită; că flacăra şi lumina felinarelor cu care au pătruns cercetătorii în hrubă nu a rezistat, stingîndu-se repede şi producînd cercetătorilor un frig de neconceput şi o teamă straşnică.
Fireşte, imaginaţia populară înflorea lucrurile, amintirile tîrgovişteanului nostru trezindu-ne în gînd ielele pe care le vedea la curtea domnească Grigore Alexandrescu. De altfel şi astăzi, aşa cum arăta recent un alt tîrgoviştean, mai dăinuieşte printre localnici legenda „trăsurii cu pietre scumpe din beciuri”.
În carte se vorbeşte şi despre cum au apărut încă din vechi timpuri în Târgovişte pivniţe încăpătoare, explicaţia ar fi utilizarea lor ca depozite negustoreşti sau ca ateliere.
„Încă din vremea lui Vlad Ţepeş, era inevitabilă construirea pe scară largă a unor pivniţe încăpătoare, menite a adăposti timp îndelungat mărfuri altminteri perisabile. Nu este aşadar de mirare că şi în perimetrul vechii curţi domneşti, ori în imediată apropiere, aflăm din cele mai vechi timpuri astfel de subterane, care impresionează şi astăzi”, se arată în cartea „Archiva Valachica – studii şi materiale de istorie şi istorie a culturii”.