”Grădina plăcerilor” (numită și ”Împărăția milenară” și realizată în perioada 1503-1504), considerată adesea drept cea mai importantă operă a lui Hieronymus Bosch, constituie ilustrarea excesului plăcerilor senzuale, interpretată și ca argument în favoarea teoriei apartenenței pictorului la unele secte eretice. Ipoteza este puțin credibilă, ținând seama și de faptul că Tripticul a aparținut regelui Filip al II-lea al Spaniei, rege catolic, profund religios, care nu ar fi tolerat în palatul său picturi ce ar fi fost suspectate de erezie.
La o examinare mai atentă, se poate observa că, pe spatele unui păcătos supus torturii, este tatuată o scurtă partitură. Partiturile și instrumentele muzicale folosite de Bosch în lucrările sale au fost mereu privite drept metafore artistice, însă Amelia, o pasionată de muzică, a avut curiozitatea să interpreteze partitura și să aducă astfel la viața un secret vechi de peste șase secole.
