Icoană considerată capodoperă a artei religioase universale, expusă, gratuit, de Crăciun, la Muzeul de Artă Târgovişte
O icoană considerată capodoperă a artei religioase universale este expusă, de Crăciun, la Muzeul de Artă Târgovişte. Accesul publicului este gratuit, informează Consiliul Judeţean Dâmboviţa.
Deși lucrarea pare a se înscrie în tehnica picturală occidentală, există suficiente detalii plastice iconografice care ne duc cu gândul la reprezentările de sorginte bizantină, evidențiate prin liniatura prezentă la conturul unor personaje, la maniera de descriere a drapajului, precum și la redarea carnației, în special la Sf. Iosif și la Magul în genunchi, în prim-planul compoziției, dar și la portretizarea magului african. De asemenea, descrierea formelor și a elementelor decorative ale darurilor oferite de către magi – prin trasarea liniilor fine cu pulbere de aur – reprezintă un alt detaliu plastic, prezent, de obicei, în registrul pictural al icoanelor bizantine. Aureolele Sfintei Familii sunt descrise în maniera compozițiilor occidentale, la fel ca și portretul Maicii Domnului, cel al lui Iisus și al Magului cu coroană regală, aflat în centrul lucrării.
Analizând lucrările de acest gen realizate de El Greco, considerate drept reale analogii pentru icoana prezentată, se poate emite ipoteza conform căreia scena picturii ar fi putut fi realizată fie de către El Greco, Domenico Theotokopoulos, fie de către un ucenic al acestuia, care a încercat să imite stilul și tehnica maestrului. În imaginile selectate și prezentate, unde scena „Adorația Magilor”, aflată în colecțiile muzeului Benaki din Atena, este pictată de El Greco, există o multitudine de similitudini stilistice picturale și compoziționale, care pot fi considerate valoroase elemente comparative precum: vestimentația magilor, descrierea picturală a magului negru și a darurilor, prezența celor doi cai, poziția si portretul magului bătrân, folosirea coloanelor ca element compozițional arhitectural, maniera de poziționare a personajelor și expresivitatea acestora, precum și folosirea acelorași tipuri de pigmenți din gama cromatică. La toate aceste argumente se adaugă rezultatul buletinelor de analize fizico-chimice și, prin analogie descriptivă și stilistică, se poate considera că, cel mai probabil, icoana a fost realizată în perioada sec. XVI – XVII, și nu în secolul al XIX-lea, cum se presupunea anterior.
Interpretarea iconografică și analogiile i se datorează artistului plastic Andrei Scărlătescu, conservator în cadrul muzeului.