”Focul lui Sumedru”, un spectaculos ceremonial nocturn ce marchează începutul de an pastoral, va fi aprins, în noaptea de 25 spre 26 octombrie, în unele sate dâmboviţene, în ajun de Sfântul Dumitru.
În preajma unui imens rug, aprins de tineri într-un loc înalt al satului, se adună localnicii. În formele vechi ale sărbătorii, în mijlocul grămezii de lemne şi al cetinii de brad se punea, pentru a fi incinerată, tulpina unui arbore tăiat din pădure, substitut al zeului care moare şi renaşte anual.
În jurul focului se va striga în cor ”Hai la Focu lui Sumedru!”, iar despre cei care sar peste foc se spune că vor fi sănătoşi tot anul.
La finalul sărbătorii, femeile vor împărţi mere şi covrigi.
Momentul cel mai aşteptat este prăbuşirea bradului incinerat, care indică renaşterea simbolică a zeului mort. Prin direcţia în care cade trupul divin (jarul sau tăciunii aprinşi) se apreciază care dintre tineri urmează să se căsătorească în noul an.
Sumedru este asociat cu moartea naturii, cu sosirea iernii şi a frigului.