Ziua de 23 august a rămas în mintea românilor drept cea mai importantă sărbătoare comunistă, atunci când se organizau tot felul de activităţi în „cinstea” lui Nicolae Ceauşescu.
La Târgovişte, înainte de 1989, pionierii participau pe stadion la diferite manifestări, iar muncitorii defilau pe principalele străzi din municipiu.
Cei care nu au prins acele vremuri nu ştiu cât de mult se muncea pentru acele demonstraţii. Elevii pierdeau mare parte din vacanţă pentru a veni la repetiţii pe stadion, unii erau la cartoane (stăteau în tribune, iar rolul lor era să ridice într-o anumită ordine cartoane care formau lozinci şi imagini cu conducătorii ”iubiţi”), alţii se aflau pe gazon unde mânuiau panglici, cercuri şi se mişcau în sincron.
Elevii, artiştii, dar şi muncitorii din uzine, cu toţii erau obligaţi să participe la demonstraţiile de pe 23 august în cinstea cuplului dictatorial.
Erau manifestaţii cu tribună, cu lozinci, cu pancarte, realizări, aplauze muncitoreşti. Oamenii mergeau la locul de muncă şi de acolo veneau încolonaţi, iar în oraş aveau stabilit dinainte locul unde se aşează fiecare întreprindere, încât să nu rămână spaţii goale. După manifestaţii, se ieşea la iarbă verde, la o bere, dacă era timp frumos. Tot oraşul participa la manifestări, nu se lucra în ziua respectivă decât în unităţile ”cu foc continuu”.
Legat de această zi, există şi o legendă că Nicolae Ceauşescu trebuia împuşcat pe 23 august 1988.
În prezent, mulți tineri din România nu cunosc semnificaţia zilei de 23 august.
Pe 23 august 1944 România a trecut de partea Aliaţilor în cel de-al Doilea Război Mondial, întorcând armele împotriva nemţilor. Din 1948 şi până în 1990 a fost sărbătorită ca Ziua Naţională a României. Pe vremea comuniştilor nu se vorbea nimic în această zi despre contribuţia regelui Mihai.
Armata sovietică fiind deja în Moldova de nord încă din luna martie, regele Mihai îşi dă acordul pentru înlăturarea prin forţă a mareşalului Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistiţiului cu Naţiunile Unite. În urma refuzului net al lui Antonescu, Regele Mihai l-a destituit şi l-a arestat, iar România a trecut de partea Aliaţilor.