Iubitorii de artă, dar şi cei care vor să afle mai multe despre unul dintre cei mai importanţi pictori români, Gheorghe Petraşcu, pot vizita casa-atelier a artistului din Târgovişte.
Situată pe o stradă liniştită din municipiu, Strada Bărăţiei, la numărul 24, casa este una modestă, cochetă, făcută după cum a dorit artistul care a cumpărat terenul şi a construit clădirea aşa cum a vrut. În 1920 a vizitat prima oară Târgovişte, doi ani mai târziu construindu-şi o reşedinţă de vacanţă pentru a picta. Este o casă cu o verandă mică, are două camere la parter, cea mare fiind atelierul, şi două la etaj.
Inaugurată ca expoziţie la 12 aprilie 1970, casa aminteşte vizitatorului de clipele petrecute de cel care s-a legat prin pânzele sale de Târgovişte.
”Petraşcu era o fire mai izolată, dar putea fi întâlnit uneori pe străzile vechiului oraş în compania soţiei ori a ficei sale Mariana sau cu șevaletul la ruinele Curții Domnești, după cum relata într-unul din articolele sale omul de cultură şi publicistul târgoviştean Ion Gh. Vasiliu. Terasa casei, atunci când nu lucra, era martora nenumăratelor partide de șah în care artistul avea ca adversar pe doctorul în teologie Nițulescu profesor la Liceul Militar de Elită „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu”, se arată pe muzee-dambovitene.ro.
Motivele preferate ale lui Petraşcu, peisajele, casele, interioarele de atelier, naturile moarte, portretele, sunt transpuse pe pânză la Târgovişte: „Intrarea la Curtea domnească din Târgovişte”, „Casa după ploaie”, „Vedere la Târgovişte”, „Căldăruşa cu cârciumărese”,”Portret de băiat”, „Casă la Veneţia” şi o parte din grafica expusă la etajul casei sunt numai câteva dintre lucrările pictorului Gheorghe Petraşcu.
Muzeul expune şi obiecte cu caracter memorial, fotografii, scrisori, peneluri, şevaletul, obiecte pesonale.
”Ceea ce este în muzeu se apropie foarte mult de interiorul aşa cum arăta în timpul în care locuia aici, asta datorită faptului că acum doi ani, odată cu refacerea clădirii, am refăcut şi expoziţia. Am beneficiat de o serie de tablouri în care Gheorghe Petraşcu a imortalizat interiorul casei şi atunci am reuşit să reconstruim zonele în care îşi punea tablourile, patul, unde foarte multe ori îşi picta soţia nud. Mai avem aici obiecte personale, multe donate de fiica acestuia, doamna Mariana Rigler Petraşcu”, spune directorul Complexului Muzeal Curtea Domnească Târgovişte, Ovidiu Cârstina.
Clădirea a fost donată statului, iar după revoluţie un strănepot al pictorului a revendicat-o susţinând că a fost donaţie făcută sub presiunea autorităţilor comuniste, însă nu a avut câştig de cauză în instanţă.
”Clădirea a fost donată Consiliului pentru cultură şi educaţie socialistă în 1969. La prima ediţie a bienalei Gheorghe Petraşcu în 1992, fiica acestuia Marian Petraşcu a participat. Şi în 1992 şi 1994, iar lucrul acesta ne-a ajutat foarte mult mai târziu, după ce dânsa a decedat în 1995, când nepotul acesteia a revendicat clădirea. Am câştigat procesul la momentul respectiv. A invocat că a fost donaţie, dar sub presiunea autorităţilor comuniste, lucru care nu a fost real pentru că dacă dânsa dorea proprietatea înapoi putea să o ia după anii ’90”, mai spune directorul Complexului Muzeal Curtea Domnească Târgovişte, Ovidiu Cârstina.
Gheorghe Petraşcu (Petrovici), Iorgu cum i se spunea de către intimi, s-a născut în Tecuci, în 1872.
„Petraşcu e un om cumsecade. Are casă proprie, nevastă, copii, nu fumează, nu bea, nu se îndoapă cu stupefiante, e econom, la 9 seara este în pat şi la 7 dimineaţa la lucru. Nu-şi rade mustaţa, nici nu poartă plete, e îmbrăcat corect, iar ca lectură preferă Brătescu-Voineşti. În înfăţişarea lui exterioară Petraşcu nu are nimic de artist, şi mai puţin încă de nebun”, scria Tonitza în 1928.
Chipul maestrului Petraşcu ne este cunoscut datorită numeroaselor autoportrete. Avea o figură blândă şi vorbea molcom, cu nuanţe moldoveneşti.
„Ca om, era demn şi rezervat, sobru şi economicos, nu ezita însă să deschidă mai larg punga când era vorba de un covor persan, de cărţi de artă. Se îmbrăca îngrijit şi alegea lingerie şi cravate fine, călătoarea des în străinătate să nu scape vreo manifestare artistică mai importantă. El şi-a educat copiii cu o grijă de toată lauda, trimiţându-i să-şi completeze studiile şi să se perfecţioneze la Paris. Petraşcu şi-a clădit o casă, cu atelier pe gustul lui”, scria în memorii K.H. Zambaccian.
Influenţat de Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petraşcu se desprinde de aceasta şi îşi creează un stil original, realizat în modalitatea de a expune pe pânză o pastă consistentă plină de strălucire.
„Lucrez în culori mai mult închise pentru că aşa au lucrat toţi pictorii mari. Eu nu fac teorii. Eu pictez după cum simt. Nu am o culoare preferată, toate îmi plac. Arta nu este de a utiliza sute de culori, ci de a lega cinci, şase culori în cea mai desăvârşită armonie”, spune într-un interviu maestrul.
Acesta folosea 12 culori: alb, ocre-jaune, jaune citron, terre de Sienne, crom, vermillon, rouge indien, bleu de cobalt, bleu de Prusse, bleu mineral, outremer şi noire d’ivoire.
Pictorul era „economicos, însă nu ezita să cumpere culori fine, prefera culorile Blocks şi Foinet, comanda cadre poleite cu aur veritabil de la Casa Havard din Paris pentru tablourile cele mai reuşite. Spunea, după Ingres: le cadre est la récompense du tableau (trad: rama e recompensa picturii)”, scria Zambaccian.
”Din 1922 până în 1942 Gheorghe Petraşcu va picta masiv la Târgovişte, atras de aspectul patriarhal, incitat prin structura sa afectivă de existenţa multor vestigii istorice sfidând eroic vremelnicia, îngemănâdu-se armonios pe arterele oraşului. Astfel se explică suita compoziţiilor inspirate de Curtea Domnească din Târgovişte, dar şi peisajele cu case vechi din localitate, imaginile din miezul naturii lucrate în „plan-air”, de regulă din împrejurimile Târgoviştei, sau generoase naturi statice cu flori”, arată artapeintelesultuturor.blogspot.ro.
Casa-atelier Gheorghe Petraşcu poate fi vizitată de marţi până duminică, între orele 9.00 – 17.00. Preţul biletului este de 7 lei, au reducere de 50% elevii şi studenţii.
