Biserica Mare Domnească se află în interiorul Curţii Domneşti din Târgovişte şi este un obiectiv pe care cei care vin în vechea Cetate de scaun ar fi păcat să nu îl viziteze.
Ctitorie a domnitorului Petru Cercel (1583 – 1585) a fost zidită în acelaşi timp cu palatul, alături de acesta, spre sud. Lăcaşul poartă hramul Adormirea Maicii Domnului şi a fost realizat după modelul Mitropoliei din Târgovişte, urmând planul cruce greacă înscrisă.
Se distinge de bisericile contemporane prin proporţiile sale nemaiîntâlnite până aici, dreptunghiul, în care se înscrie conturul exterior, măsurând 10 x 30 m. Inspirat din arhitectura otomană, Petru Cercel adaugă, deasupra intrării în naos, un balcon (cafas) pentru familia domnească. Prima pictură, de la sfârşitul sec. al XVI-lea sau începutul celui următor, se păstrează parţial în absida diaconiconului şi pe peretele sudic al pronaosului.
Interiorul bisericii a fost zugrăvit integral, între anii 1696-1698, de pictorul lui Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714), Constantinos. Varietatea temelor iconografice, simţul estetic în armonizarea culorilor, ca şi expresivitatea figurilor fac din pictura acestei biserici una din marile realizări ale epocii. Bogăţia de detalii, marele număr de scene de mici dimensiuni, legate între ele prin cromatică şi proporţii, creează o puternică expresie de unitate, ca mai toate ansamblurile de pictură ale epocii brâncoveneşti. În Biserica Mare Domnească a fost zugravită cea mai amplă galerie a unor portrete de domnitori munteni. Peretele de Vest al pronaosului este decorat cu imaginile voievozilor: Matei Basarab, Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu, Petru Cercel (ultimii doi in postura de ctitori), urmaţi, pe partea opusă a intrării de Mihai Viteazul, Radu Şerban, Constantin Şerban, Şerban Cantacuzino şi Radu Mihnea.
De certă valoare este şi balustrada din piatră a scării care urcă spre balcon. Din inventarul bisericii s-au păstrat numai două pietre de mormânt, bogat decorate, de la 1652 si 1653, aparţinând doamnei Elina şi respectiv, fiului său adoptiv Mateias, iar ca obiecte de cult semnalăm: o strană din timpul lui Matei Basarab (1632 – 1654), un tetrapod şi un şfesnic de factură de brâncovenească. (sursa: curteadomneascatargoviste.ro)
Dintre piesele de mare valoare artistică care mobilează biserica se remarcă iconostasul brâcovenesc realizat în lemn, sculptate şi poleite cu aur, având pe registrul de deasupra uşii împărăteşti stema Tării Romăneşti, iar pe bagheta superioară, anul realizării încrustat cu cifre chirilice şi arabe: 1693.
În peretele dinspre nord al bisericii ctitorite de către Petru Cercel se poate încă vedea o ghiulea trasă din tunurile păgâne la 1595.
