Cinci parlamentari de Dâmboviţa vor pensii speciale; vezi care sunt

Cinci parlamentari de Dâmboviţa sunt printre iniţiatorii proiectului de lege privind pensiile speciale ale parlamentarilor. Aceştia sunt: Vasile Horga (PNL), Carmen Moldovan (PSD), Stanciu Zisu (PSD), Ion Stan (PSD) şi Ion Pârgaru (UNPR).

Creşterea atractivităţii Parlamentului pentru specialişti şi eliminarea discriminării sunt două dintre motivele invocate de iniţiatorii proiectului.

PNL a anunţat că parlamentarii partidului îşi vor retrage semnăturile de susţinere a acestui proiect.

Care este propunerea şi care sunt iniţiatorii aflaţi aici.

Sindicaliştii de la Cartel Alfa Dâmboviţa apreciază iniţiativa legislativă privind pensiile speciale ale parlamentarilor drept o dovadă de dispreţ din partea aleşilor.

[spoiler title=”Scrisoare deschisă Cartel Alfa Dâmbovița” style=”fancy” icon=”plus-circle”]

SCRISOARE DESCHISĂ

REFERITOARE LA PROPUNEREA LEGISLATIVĂ PRIVIND INSTITUIREA ÎN BENEFICIUL PARLAMENTARILOR A UNEI INDEMNIZAŢII PENTRU LIMITĂ DE VÂRSTĂ

C.N.S. Cartel ALFA Filiala Dambovita, analizand propunerea legislativă privind instituirea în beneficiul parlamentarilor a unei indemnizaţii pentru limită de vârstă, constata ca aceasta constituie o atitudine de dispret total la adresa românilor care trăiesc la limita sărăciei şi a tuturor cetăţenilor români care nu beneficiază de o astfel de indemnizaţie, pentru instituirea unei astfel de indemnizaţii neexistând, în realitate, nici un motiv întemeiat, nici de necesitate, nici de oportunitate.

Justificările incluse în documentul desemnat drept expunere de motive nu se constituie ca argumente valabile pentru soluţia legislativă propusă.

Astfel, se invocă restrângerea dreptului de a exercita o altă funcţie publică sau de a întreprinde o activitate economică privată, ca element compensabil cu propusa indemnizaţie pentru limită de vârstă, ceea ce ar presupune admiterea premisei absurde că absolut toţi parlamentarii îşi doresc să exercite o altă funcţie publică sau să exercite o activitate economică, ori că toţi, înainte de a deveni parlamentari, au exercitat multiple funcţii sau activităţi cu caracter economic.

Dar funcţiile de deputat şi senator nu sunt funcţii exercitate ca urmare a obligării persoanelor în cauză la o muncă forţată, ci funcţii la care deputaţii şi senatorii au candidat cunoscând limitările legale, ori pe care, în cazul în care nu au cunoscut aceste limitări legale, le pot abandona oricând, dacă li se par împovărătoare condiţiile sau restricţiile impuse şi se pot întoarce oricând la confortul anterior.

Aceleaşi restricţii sunt impuse şi funcţionarilor publici din administraţia publică, fără ca aceştia să beneficieze de vreo indemnizaţie compensatorie nici în timpul exercitării funcţiei, nici ulterior, deşi în acest caz ar exista realmente necesitatea  motivării stabilităţii în funcţie.

Nu există o astfel de compensaţie nici pentru medici şi profesori, deşi responsabilitatea profesională a acestora este cel puţin la fel de mare ca a parlamentarilor, în vreme ce condiţiile acestora de muncă în sistemul public sunt cel mai adesea degradante, dacă nu de-a dreptul periculoase.

Se mai invocă argumentul că “exercitarea mandatului de deputat sau senator nu presupune relaţii de muncă instituţionale”, în sensul că acestora nu li se aplică prevederile Codului muncii şi nu beneficiază de indemnizaţii de conducere, sporuri de vechime şi alte adaosuri, astfel încât  beneficiază doar de indemnizaţia de parlamentar, ca element de calcul al punctului de pensie.

Dar mai sunt şi alte prevederi ale Codului muncii care nu li se aplică parlamentarilor: de exemplu, program zilnic de muncă de cel puţin 8 ore/zi şi cel puţin 5 zile/săptămână, concedii de odihnă şi nu vacanţe parlamentare, tăierea din salariu a orelor/zilelor absentate de la lucru, sancţionarea disciplinară, în caz de abateri, până la desfacerea contractului de muncă sau a raportului de serviciu. Pe aceste beneficii parlamentarii nu le revendică.

Invocarea neaplicării prevederilor Codului muncii ca argument pentru înfiinţarea unui adaos la pensia parlamentarilor este total nejustificată, în condiţiile în care indemnizaţia de parlamentar nu este mai mică de 4.900 lei, în vreme ce câştigului salarial mediu brut din 2014 utilizat pentru fundamentarea BASS este 2.298 lei.

Se mai spune în expunerea de motive că parlamentarilor li s-ar calcula pensiile după alte criterii decât cele care li se aplică salariatilor. Afirmaţia nu corespunde realităţii, deoarece tuturor li se aplică aceleaşi criterii: stagiul de cotizare şi valoarea punctului de pensie, calculat după o formulă unică.

Se mai argumentează de autorii propunerii legislative că prin această reglementare s-a urmărit “transpunerea prevederilor actelor legislative adoptate la nivelul Uniunii Europene privind aplicarea unui tratament juridic similar parlamentarilor români cu cel al membrilor Parlamentului European şi cu cel al parlamentarilor ţărilor membre ale Uniunii Europene”, “prin metodologie şi nu ca nivel valoric”. Şi acest argument este străin de realitate, neexistând vreun act legislativ al U.E. de genul celui menţionat. Este jenant ca 256 de parlamentari să semneze cu ochii închişi o astfel de afirmaţie, pe considerentul că “mulţi citesc, puţini pricep”, iar recurgerea la un astfel de şiretlic descalifică pe toţi semnatarii lui.

Ar fi fost preferabil ca, înainte de a se preocupa de propria chiverniseală, onoraţii parlamentarii să se fi preocupat să găsească metodologia necesară pentru punerea în aplicare a Cartei Sociale Europene Revizuite – ratificată deja de suficient de timp – cel puţin cu privire la nivelul salariului minim pe economie (raport salariu minim per salariu mediu national sa fie cel putin 50%), în legătură cu care România este admonestată pentru neconformitate la fiecare ciclu de rapoarte în această materie.

Se mai invocă şi nevoia de profesionalizare a parlamentarilor, iar indemnizaţia este prezentată ca un fel de momeală pentru eventualii adevăraţi “specialişti” ce ar urma să fie atraşi de mirajul aceste indemnizaţii. Fragilitatea acestui aşa-zis argument este atât de evidentă, încât aproape că nu mai este nevoie de comentarii. Cu toate acestea, nu ne putem împiedica să ne întrebăm: oare cei 256 de semnatari ai propunerii legislative se consideră specialişti, restul de cca. 400 nefiind, ori şi cei 256 de semnatari resimt un deficit de specializare?

Nu în ultimul rând, suntem dezamăgiţi de faptul că am identificat printre sutele de parlamentari semnatari anonimi şi parlamentari care sunt consideraţi în public drept lideri de opinie extrem de preocupaţi de dreptate, justiţie socială şi adevăr, şi care se dovedesc a fi, în realitate, la fel de insensibili la probleme sociale ale cetăţenilor români, probleme create de-a lungul timpul de prea numeroşii parlamentari sau guvernanţi preocupaţi, de asemenea, prioritar, dacă nu chiar exclusiv, de propria chiverniseală şi nu de bunul mers al lucrurilor în întreaga societate românească.

Facem apel la onestitatea celor care nu au semnat proiectul să blocheze prin votul lor adoptarea acestei propuneri legislative neîntemeiate şi inoportune, (deoarece nu credem ca la alegerea lor au primit mandat din partea alegatorilor pentru aceasta initiativa), iar în caz contrar, solicităm Preşedintelui României şi Avocatului Poporului să uzeze de prerogativele lor legale pentru a împiedica promulgarea, respectiv punerea în aplicare, a eventualului act normativ adoptat.

Presedinte CNS Cartel ALFA Dambovita

Nicolae Dragodanescu

[/spoiler]